Teama de intuneric a copilului

Iani imi spune de ceva timp ca ii este frica de intuneric. Isi trage plapuma pana la nasuc si se face mic sub ea. Ii tremura si vocea putin.
Am incercat mereu sa ii explic ca nu exista nici un motiv pentru care ar trebui sa-i fie frica. Ii spun ca in camera suntem doar noi si lucrurile noastre, dar nu pare sa ma creada.

Voi v-ati lovit de problema asta cu copiii vostri? Cum ati procedat?

Am gasit pe net mai multe articole despre acest subiect.
Postez aici un articol, poate va ajuta:

"5 sfaturi pentru a alunga teama de intuneric a copilului


Frica, este un sentiment natural in cazul copiilor si asta cu atat mai mult ca cat acestia se afla inca la o varsta la care nu are capacitatea de a percepe complexitatea naturii inconjuratoare. In ceea ce priveste perceptia pe care acestia o au despre intuneric, singurul lucru pe care il pot intelege este faptul ca intunericul ascunde lucrurile, precum si monstrii, vrajitoarele sau zmeii. Pentru a combate insa eficient aceasta teama de intuneric specialistii propun urmarea a catorva pasi simpli si firesti.

1. Ascultati cu multa rabdare ce are copilul dumneavoastra de spus
Este recomandat sa va incurajati copiii sa vorbeasca despre temerile lor, acesta fiind un pas esential in intelegerea si depasirea acestora. Si chiar daca discutiile nu rezolva problema, verbalizarea temerilor ii ajuta pe acestia sa isi accepte sentimentele.

2. Luati temerile copiilor dumneavoastra in serios
De cele mai multe ori suntem ispititi sa ne amuzam pe seama temerilor copiilor nostri, insa inainte de a adopta aceasta atitudine este indicat sa ne aducem aminte de propriile temeri care ne-au urmarit in copilarie. Deasemenea, este foarte important ca cei mici sa aiba certitudinea ca noi nu suntem speriati, acest lucru oferindu-le o senzatie de confort si incredere. Mai mult decat atat, in incercarea de a-i explica faptul ca monstrii nu exista este bine sa actionati cu tact, si asta cu atat mai mult cu cat la aceastav varsta copii se afla inca in procesul de descoperire a lumii.

3. Oferiti-i copilului dumneavoastra suportul de care are nevoie
Cu toate ca la aceasta varsta copii incep sa isi manifeste primele semne de independenta, este recomandat sa ii oferiti tot sprijinul de care are nevoie pentru a-si infrange temerile.

4. Permiteti-le sa vorbeasca despre temerile lor atat cat simt ei nevoia
Adesea copiii au tendinta de a pune intrebari nenumarate despre ceea ce ii sperie, precum si sa includa aceasta temere in joaca sa inocenta. Specialistii sustin ca acest lucru nu trebuie sa va ingrijoreze deoarece de cele mai multe ori aceasta este o reactie fireasca pentru a-si infrange frica. Cu toate acestea in momentul in care sesizati ca dupa cateva luni copilul dumneavoastra nu a facut deloc progrese, este bine sa discutati deschis cu acesta sau sa va adresati unui medic de specialitate.

5. Ajutati-va copilul sa dezvolte noi abilitati pornind de la temerea sa
Studiile de specialitate au relevat faptul ca pornind de la temerile copiilor dumneavoastra puteti sa ii ajutati sa isi descopere abilitati noi, cum ar fi sa caute informatii legate de ceea ce ii sperie, sa exploreze lumea mai departe de frica lor, dar si sa isi infrunte aceste temeri. In acest sens, puteti sa le explicati ca pot oricand sa ceara informatii de la persoanele mai in varsta, sau sa exploreze camera si obiectele regasite in aceasta incapere. Mai mult decat atat, pentru a infrange frica de intuneric puteti sa apelati la un joc prin care sa va acoperiti copilul cu o patura astfel incat acesta sa invete sa nu se teama de lucrurile pe care nu le vede."

Sursa: www.i-medic.ro

Slava Domnului, cel putin pana acum, in cazul Andrei nu a aparut teama de intuneris, bau bau sa altele.. Dana, eu ma gandesc ca totusi temerea a fost declansata de ceva.. Nu ai incercat sa afli? Nu o fi vazut vreun desene care sa-si fi pus amprenta negati asupra lui.
Eu am un nepotel care e terminat de teama de bau bau... se pare ca a luat-o de la altii copii de la gradi. in casa lor nu s-a pus niciodata problema speriatului cu bau bau sau alte chestii... Pupici Iani si fii curajos!

Simona, banuiala mea se indreapta tot spre desenele animate. Eu si John nu l-am speriat niciodata cu bau-bau, lupul cel rau si altele de genul asta.
Totusi, teama lui exista.
Tinand cont ca in zilele noastre nici macar desenele animate nu mai sunt ce au fost odata, inclin sa cred ca violenta vazuta in ele i-a provocat aceasta teama.
Sincer, nici nu mai stiu pe care program sa il las la desene, pentru ca fiecare in parte are o latura plina de violenta.
Eu am mai incercat sa ii pun desene la calculator, pe cd, desene adevarate, pline de iubire, prietenie, cu melodii frumoase....dar nu il atrag atat de mult ca desenele de la tv.
Trebuie sa iau foarte in serios teama asta a lui. De asta am si citit destul de mult pe net despre problema asta. Am citit ca teama de intuneric este specifica intervalului 2-5 ani.

intre varsta de 3-6 ani la copii apare teama de intuneric si de moarte.
este ceva necunoscut ptr ei intunericul . nu reusesc sa vad si nu stiu ce se intampla cu ei.de asta trebuie stat cu ei si explicat ca nu e nimci, ca poate sa aiba incredere ca este cineva langa el.iar despre moarte.....le este rica sa piarda pe cine le este lor cel mai drag. a nu se spune copilului ca "Mami e aici tot timpul si nu il v-a parasi" nu promite copilului ceva de care nu poti sa te tii. nu tu hotaresti firul vietii tale.
de asta el trebuie incurajat ca tot timpul e cineva care v-a avea grija de el aici pe pamant si sus in cer.

Eu i-am spus lui Iani de mai multe ori ca ziua si noaptea, deci lumina si intunericul, sunt date de Dumnezeu. Ziua (lumina) pentru a munci, a ne juca, a ne plimba, etc, iar noaptea (intunericul) pentru a ne odihni pentru o noua zi. Deci, daca e dat de DD nu trebuie sa ne fie frica.
Nu stiu cat a inteles, dar sper sa inteleaga intr-o buna zi.
Ii spun si eu tot felul de lucruri in speranta ca una dintre ele ii va alunga teama.
Recunosc cu bucurie ca de cateva nopti nu a mai pomenit de aceasta teama. Parca imi este si frica sa ma gandesc ca a scapat de ea.

copii pana la varsta de 5-6 ani nu au notiune timpului si nu cunosc nevazutul.
e greu sa ii explici ceva fara ca el sa vad. asa ca daca ii explici de Dumnezeu si unde e El. mai bine sa ii arati in poze ca sa te inteleaga.
pup ochiosul

Despre Dumnezeu nu i-am aratat in poze, recunosc, dar i-am explicat ce este si unde este. Ii vorbim de multe ori despre asta.
In mintea lui a ramas ca DD este la biserica.
Si sunt convinsa ca e greu pentru ei sa inteleaga ceva ce nu vad.

Un subiect foarte interesant,Dana...Dar ce facem atunci cand si parintii(sau unul dintre parinti se tem/teme de intuneric)?..Poate o sa radeti,dar eu nu dorm pe intuneric..Nu suport,ma sufoc...in concluzie,dorm cu veioza aprinsa...O luminita foarte mica,dar este aprinsa toata noaptea..La fel si in camera lui Denis...N-a decis el asta ,dar eu nu reusesc sa-l las sa doarma pe intuneric..Drept sa spun mi-e comoda si mie veioza din camera lui atunci cand maraie ca a pierdut suzeta si merg sa i-o dau sau cand ma duc sa-l invelesc...
Pentru mine acesta e un subiect dificil,pentru ca atunci cand Denis va avea teama de intuneric,eu voi incerca sa-i explic si sa-l conving ca n-are de ce sa se teama,dar oare nu va simtii teama mea?

Michela.. si eu amceeasi problema cu intunericul . nici pana in ziua de azi nu dorm pe intuneric bezna. acum cativa ani am fost in romania la tara si dupa cum stii dupa o anumita ora nu mai e lunima pe strada.si era si padure.cateva nopti la rand nu am dormit mai deloc de frica.
sper ca la copii mei sa pot sa aplic ceea ce invat si ei sa nu aiba aceasta frica

Michela si Tea...parerea mea e sa nu-i invatati si pe cei mici sa nu doarma pe intuneric. E normal ca ei sa faca ce-i invatati voi. Dar voua de ce va este teama?
Razvan nu are teama....cateodata cand ne apuca joaca...stingem luminile in toata casa si ne pitim , ne cautam...si ne speriem. El e inebunit sa se joace asa. Si chiar am observat ca din cand in cand stinge singur luminile , cand ne uitam la tv sau la calc...si ma intreaba" place asa mami ?".Eu sper sa nu se schimbe. a avut o perioada cand , cred ca de la gradi a auzit de "babau" si avea teama sa intre intr-o camera singur si sa aprinda lumina. I-am repetat in nestire ca "babau" nu exista , el ma intreba"cine e"...si eu ii raspundeam razand" uite, tati e babau"...si incepea sa rada. Acum vad ca a uitat.

Michela, buna intrebare Ce ne facem daca si parintii se tem de intuneric?
Dar, in primul rand, de ce te temi? Ce se afla in intuneric? Bine, bine, stiu, e independenta de vointa ta aceasta teama.
Problema este ca trebuie sa faci eforturi sa nu transmiti si copilului acest sentiment. Cand va veni vremea sa-i vorbesti despre asta trebuie sa fii foarte degajata, ca si cum nu ti-ar fi teama. Mie, nefiindu-mi teama de intuneric, imi este foarte usor sa vorbesc relaxata cu Iani despre asta.
Si, fiindca veni vorba de Iani, nu s-a mai plans de teama de intuneric de cateva nopti bune...
In al doilea rand vroiam sa-ti spun ca eu consider ca nu prea e bine sa il inveti cu lumina in camera noaptea. Tocmai asta ar putea sa-i alimenteze frica de intuneric, din cauza eventualelor umbre. Eu, cand ma duceam noaptea la Iani in camera, aprindeam lumina din hol si era suficient pentru a vedea in patutul lui Iani. Asta este parerea mea, ca nu e bine sa-i invatam cu lumina, altii poate sunt de alta parere.

Oricum, iti doresc sa scapi intrun fel de teama asta...e ca si cum ti-ar rapi din libertate, asa consider eu.

Roberta, ma bucur sincer ca nu ai problema asta cu Razvan. La noi tocmai asta cred ca a declansat frica de intuneric - vrajitoarele si fantomele din desene. Lui Iani nu ii plac asa de mult ca lui Razvan :)
Sper sa ne maturizam si noi si sa scapam de teama asta.
Pupici viteazului tau

de cand am nascut=o , numai cu lumina de veghe dormim...era pt mine bine ca vedeam ce face...acum daca in caz ca se intrerupe curentul...nu stiu ce fac, simte imediat si se panicheaza...si eu la fel...

Gabyy a scris:de cand am nascut=o , numai cu lumina de veghe dormim...era pt mine bine ca vedeam ce face...acum daca in caz ca se intrerupe curentul...nu stiu ce fac, simte imediat si se panicheaza...si eu la fel...

Aha, te-am prins...si tie iti e frica de intuneric

de mica , nu suportam sa dorm pe intuneric adica bezna...sora mea mai mare tragea jaluzelele si eram disperata ca nu vad macar lumina noptii, cerul... sa vezi totul negru...brr...acum nici la lumina noptii nu mai pot dormi, m=am obisnuit ca Niko cu lumina de veghe..oricat de mica ...sa fie acolo..in caz ca deschid ochii noaptea sa vad ceva....altfel ma zvarcolesc in pat toata noaptea

Aha Gaby deci si tie iti este frica noaptea .Robert nu are treba,nu ii este frica de intuneric,noaptea vine pe intuneric la mine in camera si imi zice ca face pisu sa ma duc cu el si sa-i aprind lumina la baie.

Mi-a placut articolul pus de tine, Roberta.
De teama lui Iani de intuneric nici prin cap nu mi-a trecut sa rad. Dimpotriva! Imi spune in ultimul timp ca ii este frica de fantome, balauri...chestii din astea de prin desene animate. Ii spun mereu ca asa ceva se intalneste doar in desene animate, unele carti de povesti, dar nu in viata reala.
Sper sa scape de teama asta.

Vladutu cand e intuneric zice asa... e o fantoma acolo inchide usa... dar in rest nu are treaba sa-i fie frica sper sa ramana asa

a mea daca e intuneric in camera nu intra pana nu ii aprind becul..dar daca lumina de pe hol bate in camera intra si iti aprinde becul...am mai observat cand intr=o noapte s-a ars becul de la lumina de veghe..niko a mea *scartaia*..dadea sa planga ..cand ma trezesc bezna...sigur de la lumina era ca nu mai vedea...odata tot asa facuse tati intuneric si ea zice...tati nu ma vad!. nu-mi vad mana......se vedea ca e panicata....si eu la fel...vreau sa ma vad

Si Niko cu cine sa semene, Gabi? :)

Iani incepuse iar aseara ca ii e frica de intuneric. L-am intrebat ce vede el in intuneric, ce se afla acolo? Mi-a spus ca nimic. Atunci de ce iti este frica, daca nu e nimic? De intuneric mi-e frica! I-am spus ca noaptea (intunericul) este un fel de zi, pe care Dumnezeu a colorat-o ca sa putem dormi, sa nu ne deranjeze lumina. A inceput sa zambeasca :)
Nu stiu de ce, dar am senzatia ca suntem pe drumul cel bun, pentru ca nu mai este atat de indarjit in teama lui. Acum mai mult se distreaza cand vorbim de intuneric.

asa ar trebui sa vorbesc si eu cu Niko..nu am incercat

aici cateva discutii pe aceasta tema
http://www.mami.ro/copilul-tau/2-3-ani/teama-de-intuneric-cum-se-trateaza.html

Noi am rezolvat cu intunericul...am stins veioza si gata, nu am mai aprins-o..i-am zis ca trebuie sa avem bec si *maine* si o sting sa nu se consume ...e de ajuns sa vada lumina lunii pe geam